• Contacteză-ne: 0751.220.166
  • email: redcordromania@gmail.com

Kinetoterapie și recuperare medicală la nivel de performanță – cunoaștere vs. tehnologie

Kinetoterapie și recuperare medicală la nivel de performanță – cunoaștere vs. tehnologie

Olimpiadă Beijing 2008

Îmi amintesc foarte bine perioada jocurilor olimpice de vară de la Beijing dintr-un motiv amuzant. Toți chinezii câștigau medalii și produceau surprize pe bandă rulantă. Mai explicit, 100 de medalii dintre care jumătate (!) din aur. Scorul a fost 51-36 cu SUA la medalii de aur.

O explicație romantică ar pune în prim plan dorința chinezilor de a performa ”pe teren propriu”. O explicație supra-sportivă ar duce repede către dopaj sau arbitraj părtinitor, o explicație pe placul conspiraționiștilor ar vorbi despre interesele pariorilor și în sfârșit, o explicație mai adecvată și probabil cea mai elocventă ar avea în prim plan uriașul efort de pregătire și antrenament pe care le-au făcut echipele sportivilor chinezi de la fiecare probă olimpică în parte. Într-adevăr, un efort comun.

În sens autohton, dinspre un ochi critic exterior tainelor sportului de performanță din 2017 dar un urmăritor oarecum constant și un pasionat de sport, mi-ar fi fost greu să intuiesc, din afara fenomenului, cauzele specifice, detaliile care fac diferența.

Dar, ceea ce știu este că cel mai probabil aș fi mizat pe super-computerele și echipamentele de pregătire super-ultra tehnologizate. Made in China, desigur. Dacă-mi amintesc bine, așa am crezut și atunci. Folosind o metaforă din înot, părea că fiecare sportiv chinez avea propriul lui costum de delfin, adaptat fiecărui bazin în parte. Și totuși, asta a fost? Dacă super-computerele ar fi fost cheia, 4 ani mai târziu s-ar fi repetat istoria, dar la Londra nu s-a mai produs minunea.

 

Olimpismul și sportul de performanță descriu o societate.

Prin urmare, capacitatea de a performa sportiv vorbește despre o sumă de condiții împlinite pentru acel sportiv, care implică mult mai mult decât el însuși dar nu în sens ideatic, ci în cel mai practic mod. Oricât ne-ar enerva și ni s-ar părea nu numai un clișeu de comentariu sportiv, un sportiv român este, în această cheie ”al nostru”. Sau altfel, el este cumva ”noi”.

Tot de pe margine, ca un individ semi-informat privind evoluțiile tehnologice și creșterea exponențială a impactului pe care tehnologia îl are în sport, nu aș fi mizat (și aș fi greșit mult!) pe importanța cunoașterii, a metodei și a principiilor din spate, care pregătesc (sau ”repară”) corpul unui atlet de performanță.

Cumva în consecință, sunt convins că am trecut prea ușor peste importanța factorului uman și al cunoașterii pe care o posedă și folosește. Tindem să uităm pentru că nu de multe ori cu totul altceva capătă prim-planul, fie datorită marketing-ului agresiv, fie din alte motive conexe.   

În aparență, momentan e loc doar pentru computerizat, tehnologic, parametrii, algoritmi, măsurători și tehnologie. Și nu doar în sportul de performanță, ci și în sănătate. Pare un proces firesc dar și rezistența la el este suficient de puternică.  

Să ne comparăm cu…Norvegia?

Și totuși, sportul de performanță de pe mapamond încă redefinește și încă inovează la capitolul cunoaștere a corpului și a biomecanicii sale, ca și la nivel de abordare holistică a performanței sportive – teza holismului este că întregul este mai mult decât suma părților care îl compun.

Nivelul la care s-a ajuns în această privință în țări în care cultura sportului este extrem de bine dezvoltată este ireal. 4 din 5 norvegieni fac sport cel puțin o dată pe săptămână.

Prin comparație cu România, devine cumva înspăimântătoare rezistența concepțiilor clasice privind domeniul pe care o sesizezi la noi, dacă sapi puțin. Pentru că sunt clasice, concepțiile și principiile după care se ghidează sunt inevitabil și retrograde. Excepțiile există și ele și aruncă și mai multă lumină asupra a ceea ce e vechi și ne-funcțional.

Și totuși, se poate, se vede, se poate măsura și explica. Informația și resursele există. Accesate și popularizate prin eforturi private și prin multă deschidere mentală către nou – ca și în alte domenii, se vede cu ochiul liber o oarecare rezistență orgolioasă la nou, explicabilă dar extrem de găunoasă -.

Hai, România!

Ce se vede în România… cam știm. Știm că nu avem. Nici condiții, nici echipamente, nici antrenori foarte buni rămași pe aici, nici bază de selecție, nici nivel intermediar, copii și juniori și așa mai departe. Succesele care apar răzleț le tratăm ca pe minuni sau întâmplări și credităm (pe bună dreptate) ca reușite against all odds.

O poveste cu iz românesc pe care ne-o spunem și pe care o recunoaștem când o auzim. Și nici perspectivele nu sunt neapărat prea bune, indiferent de aspectul pe care l-am considera (…). Și totuși, se poate, cum spuneam, cu eforturi, cu viziune și răbdare.

Redcord România – știință și cunoaștere împrumutate din Norvegia

Prin urmare, concluziv, chiar dacă suntem în urmă, e important că participăm la competiție la nivelul cel mai înalt și căutăm să ne aliniem la standarde și practici care pe alte meleaguri au dat rezultate bune și foarte bune.

Folosirea unui echipament potrivit și a unei științe de recuperare + îmbunătățire a performanței pe măsură, se împlinesc câteva din condițiile necesare și esențiale pentru schimbarea în bine a sportului de performanță. Chiar dacă pașii sunt mici, important este că sunt în direcția potrivită. Direcție care, culmea NU implică tehnologii exorbitant de costisitoare și, prin urmare, inaccesibile din punct de vedere bugetar.

În mod cert nu sunt condițiile pentru un efort consistent și coordonat, așa cum sunt convins că a fost cazul în povestea olimpiadei din China, cu care am început acest articol. Dar, într-un ritm specific, ne putem alinia la ceea ce în prezent definește și redefinește în sensul unei adevărate revoluții neuromusculare, așa cum spune tagline-ul Redcord România.

Cu resursele umane disponibile, cu pasiune și dedicare, prin imitație și inspirație dar și prin awareness, educație și training specializat, sunt ferm convins că putem să ne folosim datele genetice și să mergem pe culmile sportului sau… să revenim acolo. Chiar și against all odds.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *